Originar din Thailanda, îşi are originile din Birmania sau din vechiul
Siam. Apărută din nevoia de a lupta. Este unul din puţinele arte marţiale
fără o influenţă paşnică şi evitantă.
Meciurile de Muay Thai şi la ora actuală reprezintă o sursă de venit
în Thailanda, dar în acele vremuri era realmente un mod de viată,
luptând pentru pâinea de zi cu zi.
Înfrângerea era destul de aspru pedepsită, ori prin moarte în ring,
ori prin foamete.
Acest fapt a mobilizat majoritatea luptătorilor din vechime de Muay
thai să-şi perfecţioneze tehnica, precum şi celelalte calităţi.
Numit iniţial Muay Boran, conţine elemente de ring, cât şi forme
sau tehnici mortale.
O legendă a Muay boran-ului este Khanom Tom, un luptător care a
învins 10 luptători consecutiv fără pauze, elite ale Siamului în diferite
arte marţiale. Deşi imaginea arată un simplu om, aceasta era imaginea
unui adevărat campion.
Stilurile primare aveau la bază tehnici destul de primitive dar
extrem de eficiente şi ca în orice artă marţială, se bazau pe calităţile lor
naturale.
Tehnicile sunt adaptate pentru indivizi de talie mică, medie
deoarece în Thailanda „uriaşii” aveau 1.85 –1.90 , iar elementul pe care
se bazează această artă este duritatea şi capacitatea de încasare.
Garda lor tradiţională este largă şi invită adversarul la atac.
Un alt lucru care îl face o artă de temut este posibilitatea atacurilor
rapide şi combinate în clinch, atât cu genunchiul şi pumnul, cât şi cu
coatele, acestea fiind considerate arme mortale.
Dezavantajele acestui stil sunt lupta la sol, care lipseşte cu
desăvârşire. Chiar şi în meciurile de Muay Thai actuale, este interzisă
lovirea adversarului căzut la sol, dar de obicei un luptător căzut la sol în
acest sport nu se mai ridică.
Este singura artă în care putem spune că „nevoia i-a ajutat”, având
de asemenea unul din cele mai bune stiluri de evitare a loviturilor în
semi apropiere.